Despre creditele in franci elvetieni ale romanilor

De cateva saptamani e la moda sa te plangi ca ai credit in franci elvetieni. Vai doamne ti-au crescut ratele de nu-ti mai vezi ochii din cap si nu mai ai ce manca la micul dejun. Asa se manifesta toti romanii care si-au luat credite in franci si acum plang cand s-au trezit cu ratele aproape duble fata de momentul cand au semnat ca berbecii.

Nu banca te-a obligat, tu te-ai dus de buna voie si ai semnat.

In primul rand nu te-a obligat nimeni sa semnezi. Nu te-a chemat banca la sediul ei ca sa semnezi. Tu de buna voie te-ai dus acolo si ai semnat. Te-ai dus acolo pentru ca aveai nevoie de bani! Oh, cine nu are nevoie de bani!? Si eu am nevoie de bani si nu ma arunc ca berbecul sa iau credit pentru casa, desi m-as incadra perfect la un credit. Chiar si in euro, daca ar fi, dar nu va fi cazul pentru ca nu vreau sa risc in cazul unei devalorizari a leului.

Nu stiai care sunt riscurile?

Hai sa va mai zic o chestie, va amintiti de perioada 1997-1998 cand leul se devaloriza de la o ora la alta in fata dolarului? Si inflatia zburda de la an la altul incat nu merita sa tii nici un ban in buzunar pentru ca in secunda doi nu-ti mai puteai lua nimic? Ei bine, astia de v-ati luat credite in franci elvetieni nu v-ati gandit ca francul poate creste galopant pe langa leu? Unde erati in perioada 1997-1998, nu erati in Romania? Nu stiati care sunt riscurile?

Nu intelegi, nu te bagi!

Inca o chestie care trebuie amintita. Atunci cand iei un credit te interesezi din timp care sunt riscurile, beneficiile, conditiile de creditare, etc. Asa poti afla ca un credit intr-o moneda sigura, francul elvetian, are o dobanda mai mica pentru ca banca nu-si asuma un risc prea mare cand iti da banii. In schimb, un credit in lei are o dobanda mai mare pentru ca leul este o moneda volatila si nu atat de sigura. Sau cel putin nu era atat de sigura acum 10 ani. Iar atunci dobanzile la creditele in lei erau aproape duble fata de alte monede, sa zicem franc sau euro.

Cei care si-au luat credite in franci elvetieni stiu deja asta pentru ca nu s-au incadrat la credite in lei! Si au luat in franci! Iar acum acuza bancile ca le-au dat teapa. Nici vorba, bancile nu puteau manipula cursul de schimb la un asemenea nivel si nici pe o perioada atat de indelungata. Si mai repet inca o data, tu singur te-ai dus in sediul bancii si ai cerut francii  aia. Nu te-a obligat banca! In fond asta e si ideea unui credit intr-o moneda straina, clientul obtine o dobanda mai mica decat ar avea la un credit in lei ,dar isi asuma riscuri enorme in eventualitatea cresterii cursului de schimb valutar.

Tu ai semnat un contract cu banca. De ce s-ar baga guvernul sau BNR-ul peste contractul tau?

Acum strigam la unsion "hotii" si asteptam ca BNR-ul sau guvernul sa traga sforile astfel incat creditele in franci sa fie transformate in lei, la cursul de schimb istoric. Esti sigur ca vrei asa ceva? Daca banca iti ofera si dobanda istorica, dubla fata de cea la creditul in franci? Aceea dobanda la care nu te-ai incadrat cand ai vrut sa-ti iei creditul. Ti-ai facut un calcul cam ce dobanda ai fi platit timp de 10 ani la creditul in lei? S-ar putea sa ai o surpriza neplacuta! 

E usor sa zici ca banca nu are nici o pierdere, ca doar tu clientul pagubit iti asumi riscuri in urma creditului in franci. Problema e ca tu ti-ai luat casa, nu banca si nici ceilalti clienti ai bancii care vor plati comisioane mai mari daca tu vei beneficia de o conversie franc-leu la cursul istoric. Da, tu te vei bucura ca ai o rata mai mica insa cu siguranta vei plati comisioane mai mari alaturi de ceilalti clienti ai bancii. Pentru ca banca trebuie sa recupereze de undeva banii pe care ii pierde cu creditul tau.

Nu cred ca cei pacaliti au fost premianti in liceu, si nici nu se intelegeau bine cu matematica!

Ar mai fi un aspect important care trebuie mentionat: toti acuza banciile ca i-au inselat, ca i-au obligat sa ia credite in franci si i-au pacalit prin faptul ca nu le-au explicat riscurile. Dar nici unul n-a miscat un deget ca sa incline balanta in favoarea lui: n-a dat banca in judecata (asteapta mura-n gura de la stat), nu si-a refinantat creditul in franci cu unul in lei cand a vazut ca se ingroasa gluma, n-a incercat o negociere nu banca, nu nimic. E mai usor sa zici "n-am stiut" decat sa zici "am fost un prost". Ba, da prost de-a binelea!

Ca fapt divers, luati exemplul Elenei Udrea: credit de 3 milioane de euro pentru un teren. Cand s-a imputit treaba a scapat de credit, de teren, de tot. A gasit un bou care i-a preluat creditul, pentru ca boul nu detine nimic si nu poate fi executat silit. In fine, nu vreau sa analizez faptele Elenei Udrea, ideea este ca a luat masuri la momenul potrivit astfel incat sa nu piarda mai nimic.