Calatorie in Delta Dunarii: De la Sulina prin imprejurimi

Am scris recent despre calatoria mea in Delta Dunarii si despre drumul pana la Sulina. Bun, am ajuns aici. Dar mai departe ce facem? Din acest moment ai cateva optiuni: poti face plaja la Marea Neagra, te poti plimba prin zona orasului sau poti alege sa faci o plimbare cu barca. La plaja poti merge in alta parte, nu doar aici in Sulina, iar orase pustii am mai vazut. Asa ca eu am ales sa merg cu barca. Dimineata, la prima ora trebuie sa fii in picioare. Atunci pleaca barcile in drumetii. Noi am mers catre nord spre zona padurii Letea. La inceput ai cateva emotii mai ales daca esti la prima plimbare cu barca. Iar plecarea se face de pe Dunare, nu e ceva relaxant. Dar dupa ce simti miscarile valurilor si a barcii incepi sa te obisnuiesti.

In scurt timp intram pe canal iar barca merge incet. Asta pentru a proteja cat de cat zona sau pentru a observa mai bine minunatiile deltei: nuferi, plante, pasari si multe altele. Pozele sunt la mare cautare si e bine sa ai un dslr in dotare. Senzatia a placuta insa trebuie sa vezi totul cu ochii tai pentru a simiti.

Canalul pe care mergem nu e adanc. Are un metru si jumatate. Nu te poti inneca dar pe alocuri sunt si zone mai adanci. Barca se atinge deseori de crengi sau radacini ce ies din apa. In jur vezi doar stuf si papura iar din cand in cand mai vezi cate o barca abandonata sau cate o casa izolata. Acolo fie stau localnici care au mostenit proprietatile, fie o mana de oameni curajosi care s-au aventurat sa ridice o locuinta acolo si au ales sa traiasca in pustietate.

Din cate am inteles zona e abordabila si cu masina mergand pe grinduri dinspre Sulina. In fine, daca tot esti in delta de ce ai merge cu masina? Cel putin nu acum. Pentru ca la un moment dar tot trebuie sa iei masina. Letea e departe iar pe jos e cam mult de mers. In fine, dupa vreo 2 ore de mers cu barca am ajuns la destinatie. Un mic “port” unde nu incapeau mai mult de 5 barci. Satul Cardon. Doar 10 sau 11 familii mai locuiesc acolo. Zona este totusi pustie. Aici ne astepta un faimos Aro, veteran de razboi. Inca functioneaza. Ca sfat, inainte sa va urcati in barca asigurati-va ca nu doriti sa mergeti la toaleta. Tufisuri sunt dar totul e sub apa si nu puteti cobori din barca. Insa pe mal sunteti din nou in “siguranta”.

Urmeaza sa calatorim catre nord spre comuna C.A.Rosetti, apoi padurea Letea si satul Periprava. In jur totul e pustiu. Campul pare parjolit dar nu de la soare. Zona aceea a fost candva sub ape. Pe acolo era candva Marea Neagra. Asa ca solul este impregnat de ape sarate. Foarte putine plante reusesc sa creasca in aceste conditii. De altfel, atat animalele cat si oamenii au probleme serioase cu apa potabila.  Dar se descurca. Cei care au ramas in urma sunt batranii. Ei au ramas sa pazeasca o minune a Romaniei, numita Delta Dunarii. Tinerii au ales sa se mute la Sulina sau chiar mai departe la Tulcea. Frumusetea naturii nu garanteaza si un trai decent.

In comuna C.A.Rosetti casele par dezolante si foarte sarace. Totul e pustiu si rar vezi cate un om. Noi i-am intalnit la un magazin local care tinea si locul unei bodegi. Dar in schimb am putut admira o frumusete de biserica, cea mai impunatoare constructie din zona. Se putea altfel? Dar am avut ghinion. Preotul era plecat si Biserica era inchisa. Iar cine se ocupa de ea nu era de gasit. Am purces mai departe.

Urmeaza Padurea Letea. Copacii sunt magnifici. Rar vezi asa ceva, insa pentru a descoperi tainele padurii trebuie sa te aventurezi putin spre interior. Din loc in loc intalnesti si celebrii cai salbatici de la Letea. Sunt, nu zic nu, dar din cate am inteles nu sunt chiar atat de salbatici. Ei sunt folositi de localnici cateva zile pe an pentru a-i ajuta la diverse treburi, insa apoi sunt eliberati in salbaticie. Iar de acolo se descurca singuri. Rar intalnesti cai mai frumosi in satele din Romania. Oricum, animalele sunt marcate probabil pentru a fi tinute sub evidenta.

Mergem mai departe pe langa padure iar din loc in loc vedem cateva turnulete de observatie. Aflam ca sunt folosite de ornitologi pentu a studia comportamentul pasarilor. Teoretic, pentru ca practic nu a fost zarit nimeni acolo de mult timp. Iar turnuletele sunt aproximativ 400 la numar.  Deci, o investitie inutila pentru cine a facut-o. In curand vom atinge cel mai nordic punct al calatoriei, satul Periprava. Un mic port de la granita cu Ucrania, insa foarte important si vital pentru zona aceasta. Insa despre el voi povesti cu alta ocazie.