Nu stiu cati au auzit de aceasta localitate, Periprava. E un mic satuc uitat de lume in Delta Dunarii, pe partea sudica a bratului Chilia si reprezentand granita noastra cu Ucraina. Locul este aproape pustiu, deranjat periodic de un vapor ce vine de la Tulcea si de turisti insotiti de navigatori amatori din Sulina, asta asa pentru sustinerea turismului. De altfel, capitanul Nemo, ca asa s-a autointitulat ne-a aratat minunatiile locului si ne-a explicat toate problemele zonei, sa afle lumea si sa duca vorba mai departe. Cine e capitanul Nemo? E un barcagiu, localnic ce detine o barca si plimba turistii prin zona. E un fel de a face turism. Si totusi e mai mult de atat.
Iti arata zona, iti explica istoria zonei, iti prezinta problemele cu care se confrunta cei din delta si nu in ultimul rand creaza povesti pentru deliciul vizitatorilor, adica "entertaiment". Mi-a placut ca sustinea comertul local incuranjandu-ne sa cumparam cate ceva de pe aici, nu mult, ceva simbolic, desigur la aceleasi preturi precum in Sulina, Tulcea sau alta localitate din Romania. Daca ajungeti la Sulina, doar intrebati localnicii de capitanul Nemo. Singurul lui defect e ca pierde usor notiunea timpului iar calatoria se prelungeste mai mult decat era stabilit initial.
Zona localitatii Periprava e mai mult decat frumoasa, situata la nord de padurea Letea si la Sud de bratul Chilia, cu vegetatie si o fauna deosebita ce inca nu au fost afectate de construirea canalului Bistroe de catre vecinii nostri ucrainieni. Desi locul este pustiu, este principalul punct de aprovizionare cu alimente si ce mai este nevoie pentru localitatile din zona padurii Letea. Totul se aduce cu vaporul pana la portul Periprava iar mai departe se distribuie cu masinile. Al punct important de acces ar fi Sulina, dar de acolo accesul se face doar cu barca si este putin mai greoi. De ce scriu toate astea? Pentru ca in spatele unei zone aparent mirifice se ascunde un adevar trist: cei ramasi acolo sa aiba grija de acest loc sunt tot mai putini, iar cocalarii tot mai multi.
Da, acolo intr-o zona uitata de lume au aparut peturi si doze de bere, asta pe drumurile din jurul padurii Letea. Iar cum localnicii servesc doar tuica e lesne de inteles cine sunt cocalarii. De pilda, unul s-a suit cu ATV-ul pe o duna de nisip aflata intr-un zona protejata. Altul merge cu salupa de sute de cai putere pe canalele ce in mod normal sunt strabatute doar de barci simple ale localnicilor. Iar altii arunca la intamplare peturile de bere si alte gunoaie.Toti acestia se numesc cocalari. Nu e de mirare ca in toate delta au aparut inscriptii cu mesajul "Un pet dispare in 800 de ani. Nesimtitii niciodata. Desi sunt biodegradabili". Foarte adevarat! Atunci cand vrei turism, inevitabil ai mai multi oameni pe kilometru patrat. Iar odata cu acestia ai si mai multi cocalari pe kilometru patrat. Daca s-ar putea face o diferenta intre oameni si cocalari ar fi ceva. Dar uite ca nu putem.
Satul Periprava e foarte sarac. Mergand pe ulite intrebi cine poate locui pe acolo. Sau cum o fi traiul acolo? Nu stiu si nici nu pot sa-mi imaginez. Ce se intampla iarna sau cand vine vreo furtuna? Pana si la magazinul din sat este inchis. Magazin ce tine loc si de carciuma. Ce-i drept erau cativa oameni acolo dar tot inchis era. Voi ati mai vazut carciuma inchisa in miezul zilei? Eu nu. Acestea sunt primele impresii lasate de peisajul “mirific” al zonei, dar poate ma insel eu. Si nu e vorba doar de satul Periprava ci de intreaga zona, ce se alfa in aceeasi situatie.
Singurii care par sa o duca mai bine sunt angajatii statului, adica vamesii sau politistii de frontiera, si localnicii ce s-au aventuarat sa faca turism. Unii si-au cumparat sau au mostenit masini cu care plimba turistii prin zona iar altii ofera mancare celor care se incumeta sa ajunga pana acolo. Restul se ocupa de cresterea animalelor pentru ca agricultura nu este atat de eficienta din cauza solului impregnat cu apa sarata. Probabil ca acesta a fost pretul platit de oameni pentru a se bucura in fiecare zi de frumusetile naturii, de un mediu curat si o liniste apasatoare ce se intinde cat vezi cu ochii.
Am fost acum cativa ani in delta si la periprava, saracie multa si m-am mirat ca oamenii aia n-au plecat de acolo. dar e frumos o sa mai merg.
RăspundețiȘtergere