In trei cuvinte: ingramadeala, extaz si frustrare. Dar hai sa le iau pe rand. Sambata seara m-am aventurat putin prin oras, ca tot erau zilele Bucurestiului. Am auzit ca erau nu stiu ce proiectii de lumini pe Casa Poporului (Palatul Parlamentului). Merita incercat, zic! Doar ca am vazut din timp programul si mi-am dat seama ca proiectiile incepeau tarziu, dupa ora 23:00. Nu vroiam sa stau pana atunci dar urma sa ma decid la fata locului.
M-am apropiat de zona aceea venind pe jos dinspre Grozavesti. Muzica se auzea inca de la podul Cotroceni, adica de la 2 kilometri distanta. Nu-i rau, macar o data pe an sa auda si bucurestenii ceva harmalaie muzica. Am ajuns acolo, am vazut cum organziatorii facusera un tarc pentru spectatori desi intrarea era gratuita. Nu inteleg miscarea, dar am observat ca jandarmii nu prea te lasau sa intri cu bautura din afara, iar la sticlele de apa trebuia sa le scoti dopul. In fine, m-am aventurat sa-i ascult pe cei de la Suie Paparude, singura atractie pentru mine. In tot acest timp puhoiul de oameni venea din toate directiile. Am jurat ca jumatate de Bucuresti e acolo. Si tot veneau! Eu am plecat! Nu stiu cum au incaput toti in tarc, dar mie nu-mi place la ingramadeala.
Off-topic, nu inteleg de ce urla lumea la concerte. Doar esti acolo sa asculti, nu sa urli sau sa flueri. Bun, am plecat din Piata Consitutiei si m-am indreptat catre Piata Unirii. Pe drum am incercat sa-mi iau o stricla de apa de la minimarketurile din zona. Se statea la coada de ziceai ca pe "moka". Din pacate nu era, si nu vroiam sa stau la ditamai cozile pentru o sticla de apa. Asta pentru ca in interiorul tarcului bauturile costau de 2-3 ori mai mult decat in magazin. Cine era prost sa cumpere de acolo!