Decizii, inainte si dupa '89

In contextul protestelor din Piata Universitatii si in celelalte mari orase din tara, incerc sa-mi imaginez un model decizional, acum dar si inainte de '89. De ce au iesit romanii in strada atunci si care sunt motivele de acum? Nu vreau sa ma complic cu idei de genul "atunci aveam ce manca", "nu era democratie", "basescu a saracit tara" sau "pdl-ul fura ca-n codru".

Aceste lucruri au fost dezbatute de altii si au ajuns la concluzia ca totusi e mai bine in democratie, dar nu in Romania. Cel putin, nu in situatia in care ne aflam acum. Plec de la ideea ca in spatele tuturor actiunilor pe care le facem sunt anumite decizii care ne indruma, sau nu, pe drumul cel bun.

In comunism nu prea aveai cum sa iei decizii. Terminai facultatea, erai repartizat la locul de munca si acolo ramaneai, in cele mai multe cazuri. Puteai nimeri intr-o comuna din capatul celalalt de tara, daca aveai note mici, sau puteai nimeri intr-un oras mare, daca aveai note mari. Dar nimeni nu-ti garanta ca vei ramane aproape de cei dragi. Daca refuzai postul, nu dadea bine in cartea de munca si puteai ajunge mai rau. In zilele noastre poti lucra unde doresti, lasand la o parte problema pilelor. Ai libertatea de a alege o cariera, un job, o localitate, etc.

In comunism nu aveai posibilitatea de a pleca din tara. Daca nu-ti convenea ceva, pur si simplu trebuia sa accepti situatia. In alta parte nu puteai pleca. Iar daca fugeai pe ascuns, rudele sau familia ta aveau de suferit. Oricum o dadeai nu era bine. Acum, daca nu-ti place de moaca lui Basescu sau Udrea, esti liber sa pleci. Daca consideri ca tu ai un potential mare si in tara nu esti bine platit, poti alege sa pleci in alta parte. E decizia ta, ramai sau pleci. Cred ca sunteti perfect constienti ca politicienii romani sunt toti in aceeasi oala. Oricine ar veni la putere tot la fel o ducem. Ne-am putut convinge de asta in cei 22 de ani de dupa comunism.

Atunci, daca criticai pe cineva important, membru al Partidului, riscai sa ajungi la securitate si sa dai explicatii. Oricare din prietenii sau vecinii tai puteau fi turnatori. Pana si in casa ta era riscant sa deschizi gura. Decizia de a critica sau nu puterea nu iti apartinea. Acum ai aceasta posibilitate. Tu decizi daca injuri un politician la tine in casa sau pe strada. Desigur, raspunzi conform legii pe care se presupune ca o stii. Inainte de '89 nu existau legi daca ajungeai la securitate.

Tot pe atunci se spunea ca economia Romaniei mergea bine. Asta pentru ca rapoartele erau controlate de Partid. Astfel, Romania atingea performante economice incredibile. Nu zic ca era o minciuna, dar nici adevar nu era. In schimb, cei cu adevarat responsabili de performantele economice nu aveau puterea de a decide cum merge economia. Asta o spunea Partidul, desi lucrurile puteau fi cu totul diferite.

Prin aceste exemple nu vreau sa exprim anumite fapte sau evenimente, ci doar deciziile care stateau la baza lor. Din start stiai ca unele dintre ele sunt "NU", pentru ca asta era decizia Partidului. Desigur, tu puteai sa zici "DA" dar asta insemna ca erai impotriva Partidului. Restul faptelor nu mai conteaza, eu ma refer strict la decizie.

Acestea sunt cele mai elocvente exemple. Inainte de '89 nu aveai puterea de decizie asupra ta, aveai multe constrangeri. In schimb, acum ai 100% puterea de decizie asupra actiunilor tale. Si esti raspunzator pentru ele. Ce am castigat odata cu democratia? Exact aceasta putere a deciziei. Si odata castigata aceasta putere esti responsabil de toate faptele tale, bune sau rele. Inlantuirea tuturor deciziilor pe care le iei intr-o zi, luna, an s.a.m.d. iti asigura viitorul. Daca nu stii sa iei deciziile corecte, ai imbulinat-o. Nu vei avea un viitor prea stralucit. Iar aici apare problema.

Romanul a vrut democratie dar nu a fost pregatit pentru asumarea tuturor deciziilor sale. Se astepta ca altcineva (statul) sa decida in locul sau. Uite ca nu s-a intamplat, iar acum romanul iese din nou in strada si vocifereaza. Unii dintre ei sunt acolo pe buna dreptate, insa exista si o parte care nu au stiut sa-si aprecieze deciziile iar asta i-a adus in situatia de fata. In '89 ne-am castigat puterea de a decide pentru propria persoana dar nu ne-a spus nimeni ca vom muri de foame daca nu vom lua deciziile corecte. In schimb, avem pretentia ca noi sa dictam deciziile guvernului, presedintelui, clasei politice, etc !!!

PS. Nu tin cu Basescu, ba dimpotriva, mi-as dori sa plece. Totusi, istoria imi spune ca e putin probabil ca un politician sa-si dea demisia. Cu atat mai putin un presedinte, in conditiile in care termenul de, "demisie de onoare", nu este cunoscut de politicienii romani.