08 decembrie 2014

Unul din momentele acelea...

intamplare noroc
Nu vi s-a intamplat niciodata sa presimtiti ca se va intampla ceva tocmai atunci cand nu va doriti sa se intample? Drept exemplu voi descrie eu cateva cazuri de acum 1-2 saptamani, si inca ceva. Se facea ca asteptam o comanda de la Emag, pe adresa de la serviciu. Am primit mesajul de livrare in ziua respectiva si banuiam ca e pe aproape. Asa ca am intrat intr-o sedinta de 30 de minute cu speranta ca nu vine curierul fix atunci. V-ati gasit! Fix atunci a venit, in timpul sedintei. Si nu e prima data cand se intampla asta. Alta data m-a prins la masa de pranz. Ori eu nu stau la masa mai mult de 25-30 de minute. Dar fix atunci vine curierul, si eu tocamai ce ma rugam sa nu ma prinda la masa. Pe de alta parte ceva in sufletul meu imi spunea ca fix atunci vine. Iar la masa m-a prins de nenumarate ori.

Un alt exemplu clasic este cel cu metroul. De fiecare data cand ma grabesc sa prind metroul il pierd in ultimele secunde. Adica intru la metrou, bifez cartela, vad metroul dar pana sa ajung la el se aude celebrul sunet "atentie, se inchid usile!". Eu nu sunt genul care sa ma arunc ca berbecul cu capul inainte, asa ca nu sparg usile alea si nici ele nu ma capseaza. Prefer sa astept urmatoarea garnitura. Reversul faptei este ca atunci cand nu ma grabesc sa ajung undeva, mereu prind metroul. Ba uneori mi-as dori sa-l pierd ca nu ajung prea devreme la destinatie. Dar ironia sortii este ca mereu se intampla pe dos! Il pierd cand ma grabesc si il prind cand nu ma grabesc.

Fazele acestea imi amintesc de una patita in timpul liceului. Mereu cand nu-mi faceam tema sau nu invatam la o materie, fix atunci eram scos la lectie. Si de multe ori cand veneam cu temele facute temeinic nu eram bagat in seama. Nici daca ma ofeream. Oricum nu eram genul care sa tocesc. La majoritatea materiilor importante ma descurcam. Insa "limba romana" nu-mi dadea pace niciodata. Profesoara, nu materia! Asa ca invatam cand aveam chef si niciodata nu eram ascultat cand stiam lectia. Dar mereu cand n-o stiam eram prins. Deh, instinct de profesoara! Ba tin minte ca odata m-am gandit sa chiulesc la prima ora, care era fix limba romana. Trebuia sa plec de acasa pentru ca unul din parinti pleca dupa mine atunci, deci trebuia sa-mi iau zborul. Cu profa am zis ca o dreg eu cumva, nu m-am trezit, n-am prins autobuzul, etc, ceva gaseam eu. Ideea era ca daca intarziai la prima ora intrai mai greu dupa "sonerie". Pe asta ma bazam si eu! Doar ca, stupoare, cu cine ma intalnesc in autobuz?! Cu profesoara de limba romana, ca stateam in acelasi cartier. Mai scuza-te daca poti! Asa ca am intrat la ora, nepregatit si evident premiat cu un 5 sau 6. Ceva acolo tot stiam sa zic!

Insa uneori o patesti si in sensul pozitiv. Aveam in facultate un profesor pasionat de materia pe care o preda, foarte strict in domeniul sau. Ma rog, ceva legat de informatica. Aveam un proiect de grup (eu reprezentantul grupului) la un moment dat in timpul semestrului si m-a pus sa-i modific ceva in codul sursa al aplicatiei. N-a durat mult, 5 minute. Eram fericit ca fac o buna impresie! Dupa care m-a pus sa-i aduc codul sursa la forma initiala, asa din scurt. I-am zis ca dureaza 5 minute. El mi-a replicat ca degeaba, trebuia sa am backup la aplicatie. Am bagat la cap! Dupa un an venea examenul de licenta. El era seful comisiei unde urmam sa fiu evaluat, dar nu era si profesorul cu care pregatisem licenta. Oricum nu ma mai tinea minte. M-am pregatit temeinic. Printre altele aveam si vreo 5 backup-uri. In timpul evaluarii m-a pus sa modific ceva in repetate randuri. Dupa care la final mi-a trantit-o: vroia sa-i aduc aplicatia la un pas intermediar, deja isi pregatise replica cu backup-ul. Doar ca eu, prevazator, facusem salvari separate dupa fiecare modificare in parte. Asa ca i-am servit-o scurt si repede. Nu se astepta! I-a zis razand: "stiu, am facut backup!" Ei bine, chestia asta am "mirosit-o" si abia o asteptam sa o aud de la el. 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pentru a comenta puteti alege optiunea: Nume/AdresaURL